ACHILE
Copil celebru botezat în cristelniţe ano nime ; şi incomode, din moment ce, în clipa scufundării, nu-ncăpea şi călcîiul în recipient. De-aici rime puerile, patronate de humuleşteni neserioşi : „Mălăele-n călcâieş /Ahile afară ieşi!”; sau „Mălaimare v-aduce vouă/ o lege de teatru nouă!”…
Ciudat! Călcîiul l–a înghiţit pe război nic, cu cască cu tot! Ceea ce-nseamnă că prece dentul e de bun augur şi deci, metoda, trebuie aplicată imediat şi altor personaje cvasi/contemporane, spre glorificarea lor definitivă : năsucul lui Tănase, pumnuleţul lui Doroftei, silicoanele Danielei Gyorffy, săniuţa lui Văcăroiu, centura (neagră a) lui Putin, saxofonul lui Clinton, prăfuleţul lui Bin Laden, peruca lui Răzvan Theodorescu etc.
Serios vorbind : nu simţiţi oareşcare invi die în vorbele mele? Că eu o simt!
Fiindcă, deşi toţi avem călcîie, nu toţi am devenit Achile!… (bibliografie : Lizuca, Pa trocle şi Achile în Dumbrava minunată de M. Sadoveanu).
No comments:
Post a Comment